Ard spicele de grâu pe câmp
Trosnind,de soare pline,
Mi-e dorul greu,ca un buștean
Pe Dunare când vine.

Lăsarea serii,ca un spin,
În carnea mea apasă,
Se umple cerul de venin
Și-n ochii mei se varsă.

M-ajunge noaptea pe poteci,
Cad stelele pe mine,
Din depărtări atât de reci
Mai dau,prin gând,de tine!