Și creierul meu scrobit cu legile matematicii,
îmbălsămat cu literatură
și ars cu flăcările iubirilor interzise.
Brațul cu care scriu acum
dar va fi acoperit de mușchii pămîntului.
Pînă și cămașa impregnată de sudoarea mea
sprijinită pe spătarul scaunului.
Acul pick-up-ului care redă fidel
Concertul lui Mahler ca și muzica lăutărească.
Amprenta care îmi deblochează telefonul și contul bancar.
Tastatura pe care degetele-mi aleargă febrile ca pe o claviatură de pian.
Retina mea care are albedo-ul Pămîntului.
Firicelul de sînge care se scurge
de sub lama briciului pe obrazul meu.
Toate acestea strigă febril:
Tu cel care ți-ai spălat picioarele cu motoceii salcîmilor, îmbibați cu apă,
Tu cel care ai fost întotdeauna mînjit pe mîini și pe frunte cu sînge,
Tu care ai fost întotdeauna adiacent cu toate durerile,
Ce mai cauți aici, îți zic,
pe Pămîntul acesta care se învîrte
ca o boabă de piper
în jurul Soarelui!