atins de al speranței morb mi-e-n rugă
bolnave de lumină bând izvoare
dar în icoane orb e-n nuntă mare
și Dumnezeu din lume dă să fugă.

bisericilor fructe mi-s amare
la surzi divinul s-a băgat ca slugă
a oameni rele multe că-i îndrugă
și greaua frică-mi bagă-n buzunare.

că mut e Domnul, strigăt a străbate
al celor care mor când înc-au trai
și nedreptății duc povara-n spate...

de-amor enigmă umbră îmi erai
fiind pe când în vremuri împăcate
din mine coastă smulsă-n fostul rai...