de o săptămână

ca pe vremurile când nu-l aveam
m-am simțit puțin eliberată, ușurată
de toate,
mamă, mamă, viață bună m-așteaptă,

țin minte cum m-a trezit în dimineața aia
cu o melodie lină,
l-am luat cu mine în pat,
l-am ținut în mâini
l-am avut în baie,
cânta, șuiera,
l-am avut pe masa din bucătărie,
lângă mașina de măcinat cafea, tremura,
ofta,
icnea ca o fată mare,

nu m-am grăbit,
mi-am dat timp,
am destulă răbdare,

doar azi dimineață am realizat gravitatea problemei,

pe la ora zece bate cineva la ușă,
un polițist bine îmbrăcat, înarmat,
pe poziție,
mic, îndesat ca un dop de șampanie,
mă uit la el așa cum mi-i uitătura când pierd ceva și găsesc altceva,
îl ascult cu atenție,
imaginația mi-o ia razna (ca la un bărbat) se desprinde de mine cum ai coji o banană,
se agață de pieptu-i umflat,
îi fac semn cu dejetul (imaginației) să treacă la loc comanda,
cineva cică m-a declarat dispărută,
l-am întrebat dacă el crede că eu sunt dispărută,
și
dacă are idee cum aș putea recupera identitatea mărului,

îi zic: specialiștii în materie mi-au recomandat să chem niște prieteni, neamuri să mă ajute să-l caut,
aud cum vine salvarea, pompierii,
așa e pe-aici, ca în filme, când cineva dispare îl cauți nu te joci,

doar azi dimineața mi-am dat seama de magnitudinea pierderii,

numai țineam minte nimic, da absolut nimic,
nici cine sunt, de parcă cineva mi-a spălat creerul,
și aveam atătea de făcut,
să-mi aduc aminte am scris poemul ăsta,
am încercat să-l postez pe agonia.ro, primesc: -
Forbidden,
numai înțeleg nimic,
și agonia m-a uitat,

polițistul stă în pragul ușii,
se pare că are și el răbdare,

imaginația mi-o ia și mai mult razna,
se arată cum parcă îmi sfâșie hainele,
îi scot basca, mănușile, ajungem la etag, ne tolănim ca în filme americane,
pe pat, pe podea,
arunc privirea sub haine,
mi se oprește respirația,
parcă mă uitasem acolo ieri, alaltăieri,
nu scot o vorbă,

polițistul stă pe poziție, la datorie, încă în fața ușii,
mă uit la el așa cum mi-i uitătura când găsesc ceva ce-am pierdut,
zâmbesc (normal), clatin din cap, îi zic:
everything is fine,
tell my friend that I am well, and I will call her later,

***
după ce a plecat
am fost la dollar store să-mi cumpăr un carnet de notițe
și un creion,
gata
încep o viață veche,

încep să recuperez identitatea mărului