prea multe praguri
îți caută fruntea

dacă o ții prea sus
la vânătoare de orizonturi
sau smerită, pază unor prezumții de groapă
totuna

mai dure par totuși
pragurile intime, lăuntrice
le poți număra pretenții, spaime, îndârjiri
de parcă nimic nu mai ocupă cerul imediat
în afară de fruntea-ta-prag

ți se zice că nu ai cap
cum n-ai în vreme ce
îl tot izbești? sau că nu te înveți minte –
ceva te minte

dintr-o lovitură într-alta răzbați
ajungi la pragul anilor și
forma asta de bullying
te consacră om cu experiență de viață

să propunem datul cu fruntea ca probă olimpică
să mergem de-a-ndoaselea
s-o încaseze și ceafa
ori mai bine nu-ți mai bate capul

dă cumva din coate
dă-le de tot, și așa ai destule
îți cresc precum dinții la iepuri

așadar

pragurile sunt niște iepuri
sau fruntea
anii
cerurile