timpul mă poartă ca pe-un câine în lesă
adulmec iluzii cărnoase prin iarbă
nu-i știu fericirii nici ultima adresă
și speranța bâjbâie anemică oarbă.

veac ticsit de păduchi și căpușe
m-aș ascunde în cuib supersonic
fantezia îmi vine ca o mănușă
lupt pentru un rol în teatrul bufonic.

nu îmi fac dușmani printre lătrători
și-n taină stau cu Luna la taifas
m-au cumințit aștri reformatori
cu visuri care m-au scos din impas.

cruciadă pașnică duc în univers
scriindu-i pe frunte câte un vers.