Luna coboară cu picioarele pe pământ
știu că visul poate să mi-l împlinească
să mă liniștească dacă mă frământ
când viața e grea și cu gust de iască.

orice ar fi trubadur voi rămâne
am în suflet un condei iscusit
nici cerul nu poate să amâne
zborul spre orizontul nebănuit.

dragostea de vers zilnic se amplifică
nu-mi pasă de intemperii și nopți nedormite
mă călăuzește lumina duioasă mirifică
pe drumul măturat negăurit de termite.

nu îmi este sufletul secătuit și gol
în oastea luminii s-a înrolat benevol.