Totul începe cu răsăritul soarelui,
zâmbetul pruncului coboară din cireș în bobul de rouă.

Deschid fereastra, mireasma dimineții umple odaia.

Ziua pare un Everest pe care îl urcă fiecare după putință:
primii ajung în vârf, acvila și floarea de colț.
Următorii nu mai contează, toate curg natural
de-a lungul și de-a latul clipei cu tot atâtea dimensiuni
câte obstacole îi poticnesc poteca.

Ridicăm punți peste spaime, altare interzise marelui păcat.

Totul începe cu răsăritul soarelui, ecoul lui ne însoțește
până la închiderea cercului în limba de clopot.