în pieptu-i de
aramă fostă alambic de gospodar
nu se distilează blazarea
rămâne impecabil oxid spoind pereții
îngăduința Cerului
pentru încă o zi
a decis instant să recurgă la chirurgie

pisica are șapte vieți –
iată de ce a pretins transplant
de inimă felină
la trezirea din anestezie
sfida câinele de luptă, hazardul
și de șapte ori pe zi râcâia în nisipul
amintirilor

pornind de la faptul că animalul de companie
zis și destin
își duce singur lessa între dinți
omul doar urmându-l orbește
spre abatoarele dorului
personajul sau personaja a descoperit
liberul arbitru sau răzgândirea

și acum pretinde izbăvire
sau repornirea de la faptul că
nefastul, considerat fatidic
rămâne doar clipa îndrăgostirii
se știa că orice idilă sfârșește
mai mereu din vina altuia
și că s-ar putea trăi edenul abstract de bine și fără