în curul gol mi-e mintea-n catacombe
pricini de vin mă bagă în tenebre
deja şi apa cea de foc îmi fierbe
în căzănel şi-aud venind ce strâmb e

privesc rachiu-n ochi de n-am vertebre
şi-s o moluscă, mă preling pe umbre
au prins drăceştile beţii să umble
şi cu-ntuneric gândul să-mi dezmierde

cu grabă-aduc urcioru,-l pun la masă
să-l omenesc şi gura să mi-o soarbă
aşa, precum la mic infern acasă

ebrietatea să îmi fie oarbă
şi surdă pe la tot ce-n lume-apasă

femeie, veşted mărul mi-e sub barbă