Nu te ascunde după ploaie
norule rămas stingher
fără straiele pe tine
ești mai tandru, ești mister
și când ploile țes plete
tu ești cer

deschide-ți ochii spre soare,
curcubeele îmi plac
haine noi pune pe mine
că-ntre norii singuratici
cu păcat m-ai ferecat

nici cu sita nu mai cerne
picături de doruri multe,
lasă câmpul să le asculte
și de cerul sterp o cere
trece-i fulgi de adiere
printre cute

poate mâine treci sub lună
să dezlegi al ei mister
și de poți, din colț îi rupe
bucățica ei de zel,
și cuprinde-o cu de toate,
nu cu ger

pune-te haină pe soare
dacă crezi că-i ești pereche
nu-ți ține departe oful
iubirii ce se petrece,
și de noaptea e geloasă
pe întunericul furtunii,
spune-i să-ți dea ea un nume,
să te facă soțul lunii

of, de ce atâta frică
raza să-ți petreci cu soare,
norule ești dăruire
în umbrele colorate,
și de vor să-ți fure zborul
lasă-l lumii amintire
în albastru să-l îmbrace.