ți-aș fi putut scrie
dar nu făceai la fel
o pagină dintr-o mie
pierdută într-un bordel

aÈ™ fi putut croi ghirlande
aducându-ți astfel stele
stăteai frumos citind o carte
iar eu mă uitam la ele

puteam să ne plimbăm în parc
dar timpul nu e al nostru
văd bănci singure ce tac
și simt că sunt un monstru

puteam să simțim zăpada
împreună amândoi
puteam bate toată strada
cu mâinile făcute sloi

puteam uita de bucurii
de lume și de tristețe
să uităm că suntem vii
ca două pietre răzlețe

când lume-atinge un final
noi nu vom fi aici
timpul e ceva banal
ferește-te de frici