mă furişez în minte ca un hoţ
într-un hambar cu vechituri
sperând că pe sub hârburi voi găsi
comori...

atent să nu calc în vreun cui
rămas în şipci
printre dărămături
de vise
le dau în lături neglijent şi rup
păinjeniş de gânduri...

decor vetust miros stătut
praf gros peste trăiri iubiri apuse...
ajung la vatra cu-amintiri
jar stins cenuşi minciuni minciuni...

dezamăgire. ies
în urmă uşa o trântesc
n-o mai încui cu cheia ruginită
deschid-o vântul când o vrea
s-o scârţâie din balamale
fantomele captive în hambar
scâncească-a jale
nu e treaba mea... şi-mi zic:
îţi e pegasul costeliv bătrân
nu-i bai
încalecă-l şi dă-i bătaie
la pas pe-al noii zile tale drum Ioane...