Păgân ce sunt suind mi-e gându-n Arce
Cu-nfrigurare adăpând rachiul
Că-n minte-i vifor de îmi simt tot viul
Când vremuri vin ca parcă a se-ntoarce.

Pe alb cu negru scriu spre-a naşte griul
Şi asta e-o beţie, uit de Parce
Dar una tot în votca lirei toarce
De Domnului încalec bidiviul.

Luând aminte sacru-n Cărămidă
Zidirii Cerului un pas nu las
Viclean un drum teluric să-l desfidă.

Dar ţuica îngerului prinde glas
Şi tulburi fluturi ies de prin omidă
Împiedicându-se în zbor rămas.