Frunzele ruginite

Șoptesc în taină frunzele cazând
chiar moarte ele își slujesc stăpânul
deși le-adună măturând
ele se bucură : și-au împlinit destinul !

Sunt adunate-n grămăjoare
și-apoi în saci îngrămădite
vor merge s-acopere răzoare
și nu se lasă risipite !

Ceru-i albastru întunecat
și printre nori vezi cate-o rază
copacii ramuri au plecat
odată vor să le mai vază .

Și-adună omul gospodar
în saci verdeața ruginită
găndindu-se ce mare dar
i-a dat natura , prin frunza ofilită !

Iar soarele de sus privește
cum ce-a rodit acum s-a stins
ar vrea să spună o poveste
dar, crângul e de-acuma nins…

Veni-va iarna friguroasă
cu vânt cu ploi și cu ninsori
cu totii vor sta cuminti in casa
feriti de vanturi sau de ploi…

Chiar de grădina-i desfrunzită
iar crengile golașe par pustii
copacii știu că rădăcina e ferită
și-n privară iar vor înfrunzii !

Otopeni, 17 ianuarie 2023