Oglinda

Doamne, tinerețea mea
A zburat ca pasarea
(doina bănățeana)


Ca într-o oglindă caut mereu
Cu mâna după luciu întinsă
Să mângâi geana adormită
A geamănului meu
Și totuși dincolo
E un șirag de cristale
Care ciudat îmi aparțin
Ce se strecoară agale…
Unde se duc? De unde vin?...
Printre a anilor nălucă,
(Ani trecuți in veșnicie)
Nu se stie cine apucă
Să-mi mai aducă mie
Din oglinda, umpluta cu-amintiri
Fotografia ștearsă, voalată
Urma incertă a unei singure iubiri
Neregasită aievea niciodată…

Ochii tăi plini de obidă
N-au știut nicicând să mintă
Ș-am pierdut ca într-o oglindă
Tinerețea noastră sfântă…


IOAN SUBȚIRE STOIAN