Din gri ceresc se cerne albul pe coline,
Gene se zbat atinse de ai iernii fluturi.
Se nasc din ramuri firave de tei suspine
Duse de crivăț pe reci buze, ca săruturi.

Mici, pași elastici cu botine din șevro
Lovesc pavajul sub un șliț impertinent.
Privirile-mi căprui cu cearcăne indigo
Lucesc către conturul coapsei, indecent.

Ca un șacal bătrân pe strada de centură
Adulmec cu vigoare un parfum strident
Când ochii rimelați, cu interes mă fură
Și mâna arată Kentul cu un gest prudent.

Zic studiind cu insistență un zvelt mijloc
Că nu-s dotat cu viclenia unui Prometeu
Nefumător ce pentru o cucoana fură foc,
Dar am acasă o flacără vioaie-n șemineu.

Pe buze senzuale un zâmbet dă speranță
Dar gambe trec grăbite sub fusta ecosez
Către un june zvelt fumând cu eleganță
Iar eu, un homme qui passe, doar visez.