merg pe străzi pas după pas privirea în jos privirea în sus privirea în spate
sînt tot eu am ajuns am trăit am rămas am iubit atît cît se poate
mi-aş lua şi adio dar de ce să tuşesc? orice zgomot atrage către mine o noapte
gestul meu de trăire e aproape firesc vorbele cad şi sînt totuşi necoapte


azi am vrut să trişez nu ar fi prima oară
din gîndurile mele cad pe jos pietricele
iată ziua de ieri a-nceput să mă doară
şi o simt în celule printre alte belele

unii scriu în genunchi alţii plîng în agendă
eu resimt permanent tot acea sastisire
mîine poa’ să plătesc o mai veche amendă
dacă nu voi mai fi daţi-mi naibii de ştire


şi acum la final mult prea multe oferte
nici nu ştiu ce să spun toate sunt mincinoase
mă strecor uşurel printre mutre incerte
pentru alte trei zile mici dar spectaculoase

sînt deja patru popi şi o damă brunetă
mă aşteaptă la colţ dar eu n-am nicio grabă
voi mînca tot mai rar ca să fac siluetă
încă sînt fericit pentru cine întreabă