nu morţii dă-mă, mai curând mă naşte
femeie, mamă, doamnă de prin vremuri
nu stau la mine două cel* cheremuri
nu trai ci haosul spre-a mi-l cunoaşte.

da, ştiu că de travaliu tremuri
pe cât mă tem de ale tale moaşte
să fii fiindă dorul meu mă paşte
să nu-ţi tai Aţa pe-ale lumii Ghemuri.

Al tău cuvânt tu dulce să mi-l spui
De parcă nu e spus dintâiul, doamnă
De parcă nu e verbul ce condamnă
De parcă nu e spus mai nimănui.

Iubeşte-mă cu suflet pus în ramă
Mai naşte-mă o dată, mamă...