Soției

Sentimentul imens de bucurie ce mă încearcă atunci când te văd,
Îmi trezește simțurile ce dansează pe o muzică mai mult decât plăcută
Și mă las dezmierdat de sărutările tale ce îmi gâdilă amorul propriu
Cu o intensitate ce mă face să tresar de plăcere.

Privesc moartea stelelor cu teama de a nu te trezi la zgomotul căderii lor
Și îmi rabd insomniile doar din plăcerea de a-ți privi chipul senin când dormi.
Văd somnul tău liniștitor ca însăși oaza deșertului meu de muritor,
Iar oboseala nopții mi se șterge la vederea zâmbetului tău fermecător.

Aștept diminețile întristat la gândul că vei fi furată de grijile zilei,
Iar eu voi zace iarăși închis într-un colț al inimii tale,
Totuși,mă țin în viață urma pașilor tăi pe covorul inimii mele
Și candoarea cu care mă îmbrățișezi de fiecare dată.

Fiori de plăcere mă străbat la gândul revederii zilnice
Și, așteptându-te, îmi așez cuvintele de iubire în minte,
Iar din gingășia omului ce pare că abia s-a îndrăgostit,
Scriu o poezie pe care o dedic ție, soția mea.