Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Sorbind lumina dimineții cu hoție
Râmas în beznă caut cioburi încă vii
Gravând speranțele strivite pe hârtie

Liniștea flutură misterul ascuțit
Brăzdează rană semănându-mi nebunie
Tăcerea mută sfredelind ca un cuțit
Răstoarnă-n pagini necăjită poezie

Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se departe

Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți de amintire
Alunecând răstoarnă ploi fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie

Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Dar timpul curge alergând fără oprire