mă încearc-o tristeţe ca un test de control
în pahar e otravă dar rămîne la fund
şi mă simt fără vlagă şi am sufletul gol
e prea mare misterul şi nu pot să-l pătrund

am o puşcă stricată şi pe ţeavă un glonţ
îmi pun arma la tîmplă şi apăs pe trăgaci
rătăcesc pe şoseaua petroşani – gurahonţ
mă privesc mii de funii spînzurînd din copaci

dar nimic nu se-aude. nici un fîs nici un poc
toate lamele-s boante nu găsesc nici un şiş
nicio gîrlă adîncă nu mă-nghite deloc
şi nici votcă nu este, nici un gram de haşiş

pîn’ la urmă, de ciudă, am să beau mitilic
fi’ncă viaţa e scurtă şi nu pot s-o explic