Un vals de stele haos lasă-n spate
Şi lumânări îs doar, vestind morminte
De oameni soartă ţin în braţ cuminte,
Poveri pe umeri, Dumnezeu ce-i bate.

Pe cruce-apoi, veghind axile sfinte
Îs rădăcini de flori de raze toate
Corola sus destinul mi-l socoate
Eu tac, peniţei caut preacuvinte.

Şi între mâini, sicrie şi petale
Se-mbrăţişează lumenul astral
Purtând în cer misterele agale.

Iar luna îşi stropeşte al său fal
Şi nu ne cântă despre dor şi jale
În feerie fără de egal.