Spinări de rău! stau zânele, cu coadă
Din aur, împletire sub sacăz...
Durerea mea se scurge, pe la prânz
Un prunc, din trup, se naște în rocadă.

Se iese-n parcul cu salcâmi și mânz
Copacii de argint îi stau, la zadă
Ca nimeni părul meu să nu îl șadă
Căci e-împletit din poate prea mult plâns.

Se dau toți arborii de-o parte, căci mi-e ladă
De Paște de-ntuneric și lumini...
Din gleznă, scot, cu mâna, țepi și spini

Ca nimeni cobra, mușcătura-mi vadă.
În inima frumoasă, ca o spadă
Sunt patru din cămările cu pini.