mă-ntreabă unii cum trăiesc cu ea.
aşa şi-aşa, răspund, nici rău nici bine,
vine cam rar şi stă puţin la mine,
n-o pot opri oricât aş vrea.

de felul meu am fost şi sunt discret
cu viaţa mea, şi nu prea dau din casă,
dar lumea-i tare curioasă să stie
de e mare, mică, slabă grasă, etc...

şi cum nu ştiu să mint merg pe concret:
e minionă, subţirică, şi de-o francheţe dezarmantă,
şi le mai spun ce am păţit cu ea odată:
era la început, şi făceam nazuri,
îi reproşam, prin apropouri,
că e cum nu mă aşteptam, pe ici pe colo,
că un fiasco-ar fi un mariaj.
mă rog, bla bla, bla bla... şi-a răbufnit:
bine, vom fi-n concubinaj dar, câte zile vei avea
de mine nu vei mai scăpa, tu ia aminte,
a fost alegerea a ta.

puteai popă să fii la tine-n sat
dar şansei i-ai dat cu piciorul.
ai dat la drept, nu ţi-a plăcut
şi iar ţi-ai dat cu şutu-n fund.
te-ai vrut corect şi muncitor,
libercugetător şi visător,
că alea-s meserii hulite şi-acuma,
hopa, nu-ţi mai plac.corectă poate nu-s
dar sunt cinstită...
să-ţi intre bine-n cap, trecut e timpul tău,
nu mai visa la ... nesimţite...

mă-ntreabă-un tinerel în zeflemea,
(de-mi vine să-i dau una-n bot)
mai poţi, te mai descurci cu ea...