m-am urcat anume într-un tren personal
am mers aproape o zi cu priviri de copil
prin geamul tuciuriu de câte câmpuri străbătuse
până să ocup locul miilor de navetiști ori turiști

soarele încerca să centreze în ochii mei
dar îl contram cu o pereche de ochelari

câmpuri sumbre dăinuiau în pustiu ca în veșnicie
dintr-odată parcă s-ar fi scuturat flori din cer
o livadă întreagă cu mii de coroane
pomi înrădăcinați în toți norii

dar nu
erau miei albi îngrămădiți pe o pajiște
căreia nu i se mai vedeau marginile