plauzibil
sunt un mort printre vii
și azi conștientizez
acest adevăr
selenar

în nebunia ce mă cuprindea atunci
am crezut
într-o seară de gerar '93
când am apus pe veci
(așadar nu-mi revin
din asfințitul minții mele
nici acum
în alt mileniu
în '23)
că toți oamenii erau deja morți
delirau că sunt vii
ori liberi

întors dintre cei morți
ca Lazăr înviat în nebunia
regăsirii lumii schimbate
mă cutremuram
la 17-18 ani
ca și acum
"ce m-o fi găsit să rămân aici
când toți s-ar crede vii deși
nu mai sunt decât morți"

cu veșnica tânără
dintr-o cutie de carton
de dezîmpodobit pomul
la sfârșit de liceu
într-o iarnă de Lazăr
voiam să fiu

cu această mireasă
dorită pe veci

atunci am născut
o turmă
de mamifere
un stol pestriț
de păsări

și mulți lilieci
au sărit din întunericul
golul minții mele

o ceață de reptile
șerpi
m-a cuprins

*

toată neființa lumii
în agonie
într-o ființă
cu două sexe ori fără
o altă lume din noi doi iubito
să se nască

lumina cea mai mare
mișcă aprinsă
pe palma ta iubito
degetele farurilor
îți trec pe braț

o ador din noapte
până la primul ceas
matinal

îți ninge liniștea pe chipul
cu ochii închiși
când mă întorc iarăși

să învelesc îngerii tăi
sunt doi absorbiți
zâmbăreți
de ușorul somn

sunteți tustrei
cei mai frumoși
oameni cu aripi

prin visuri
și vise
temerari
călători

*

din seninul vieții
mi-a sărit să fie
Luna strălucit apus