se spune că trebuie mai întîi să mă accept pe mine
ca să îi accept pe ceilalți, lumea, că universul
nu dispare cînd închid ochii și că nu trăiesc în vis
nici în al meu nici al altcuiva, se spune că dumnezeu
se răzbună pe noi cînd ne răspunde la rugăciuni

visele noastre se răzbună pe noi cînd se împlinesc,
cum spunea schopenhauer, fericirea odată atinsă
aduce nefericirea, poate de aceea sunt mereu pe drum
și te iubesc fără să mă împlinesc, poate de aceea mereu
sufăr de foame și sunt subiectul nenorocirilor

cerul tot mai sus, pămîntul tot mai jos și eu între ele
în cădere. ca un șah pe care îl joci cu destinul și tu nu ai
regină, nici turnuri, ai doar cai ca să fugi, ai oameni
după care să te ascunzi. se spune că fiecărui om
îi este rezervată o soartă, un loc în pămînt sau în cer

chiar dacă eu am murit deja în inima ta, aș vrea să mă rog
ei, poate tu nu ești la fel de crudă ca zeii, aș vrea să fiu
prîslea cel voinic, să mănînci din mine și să mă duci
să culeg dragostea, iubita mea cu sînii de aur.