Născut e-obrazul blând al ei de soare
Şi tot la el îi este a apune
Din noapte-n zorii când el e-ncă june
Şi luna tristă când în haz dispare.

Aşa şi noi, nocturn îţi cânt în strune,
La ziuă pleci în colosala zare
Singurătăţii imn, cel vesel, doare
Lui Dumnezeu cât pot a şti a spune.

Vacarm în cer lumina-i, doar când norii
În slava vieţii mele nu adun -
Arbitrul liber, stele iluzorii...

Nu merg pe bulevarde ci-n cătun
Pe alb noroiul cuib de lini cocorii
Cu lira mea nimicuri să depun.