te porți de parcă totul ți se cuvine
viața, moartea și ce-o fi între
în noapte scoți din
buzunarul din piept doua chibrite
sufli în palmă și aștepți
ceva
nu ți dă pace
te apasă peste tot
ceva îți lipsește
te simți ca un copil ce și-a pierdut jucăria
preferată
daca pui mâna nu știi unde te doare
simți doar pielea cum se topește
ca o lumanare
camera devine un punct
ce-ți înghite fricile