acest lac mare era doar o imagine într-o carte de geografie,
acum, umil
stâ la picioarele mele
nemișcat,
de parcă
mă roagă să merg pe apa-i,

a fost, un zbor, un
zbor lung,
dar
sunt aici, și
câțiva pași pe apă nu e sfârșitul lumii,
eeee maaaai muuuult
un fel deeee
promenadă de seară,
cot la cot cu iubitul
care te face să-ți aduci aminte de băiatul din clasa cincea
când țineam degetele pe imagine
privindu-le fără să ne mișcăm