ții minte iubito eram amândoi în bibliotecă tu îmi cereai să îți scriu poeme pe pereţi pe sâni pe cartea la care tocmai citeam parcă de arte honeste amandi printre metafore piranha eu înotam ținând în dinți un pui de animal sălbatic sufletul tău care striga aer aer i-am pus pe față o mască de O2 acest poem al meu alimentat de compresorul singurătății în el am transcris tot ce îmi bat zeii noaptea în calorifer a rezultat o manea de succes cântată şi azi pe guerilla fm într-un târziu te-ai înduplecat și ai ieșit în balcon cu pletele în vânt/ pe stele mergând parcă erai frumoasa fără corp a iubirilor curtenești atunci mi-ai desenat pe chip cu rujul tău kiss & diamonds de la guerlain o fericire nemaiîntâlnită nemaipomenită ca de eurovizion din păcate zeii inventaseră deja și ploaia și lacrimile şi din iubirea ta nu a mai rămas decât o mângâiere/ ca o părere încă o mai port pe piele neștearsă ca un tatuaj ehe vere mi-a spus poetul costel asemenea iubire metafizică nu mai există demult din ea nu a mai rămas azi decât o formă a sindromului stockholm iubirea victimei pentru călăul ei uite vezi țeava lunii calibrul 6.22 cum te urmărește prin toate poemele prin care tu te ascunzi?