Dimineață de vară



Am deschis fereastra. Nu mi se pare. Vișinul chiar a crescut. Ramurile îi ajung aproape în geam. E un copac frumos și nu i-a spus nimeni niciodată. Atâtea glasuri de păsări pulsează în frunzișul lui, mai dulci, mai ascuțite, pe rând sau toate deodată. Aș vrea să mă pot opri aici, între fărâmele astea de simțiri.
Am deschis ușa dimineții. Pe lângă pisoi, a intrat un aer ușor umed, cald și prea plin de parfumul teiului. Înainte să ies din casă, îmi arcuiesc palma peste trupurile lor legănate, care îmi ating picioarele, în gesturi de dragoste. Mi-aduc miros de iarbă. Vie.
E minunat să culegi cireșe, cele care au mai rămas. Să fii, printre frunze, doar ochii în care se joacă lumina, să nu te-ntrebe niciun gând: Azi, ce faci?
Nimeni nu vede, ce văd eu și nimeni nu simte, ce simt eu.
Sunt doar senzații, pentru o dimineață revenită la normal. Și am lăsat-o să mă învăluie.

(Volumul "POEME rupte din soare", Editura Fides, 2021)