Când Luna strănută praful stelelor,

Pământul se transhumă în aurore;

Atunci începe-n pustiu dansul Ielelor

Nevăzute de zeii tainicelor ore...

Deşertu-i albit de frigul galactic,

Cadânele iadului îl ridică spre stele

Cu dansul deşănţat şi frenetic

În ritualul ştiut: Doar de ele...

Nimfe nebune scăpate din altar,

Preotesele unui rege-Zeu-blamat!

Se oferă flăcăilor vrăjiţi-Drept dar-

Amăgindu-i cu dulcele păcat...

Pierduţi în abis şi fără de scăpare

Vapând mirajul perverselor clipe

Se scaldă în ambrozie și veşnica visare,

Disperând cu minţile rătăcite...

Când Luna străluce-argintiu,

Când Pământu-i agitat de spirite rele:

Stai lângă buna ta zână-Nu în pustiu!

Să nu îți dorești a te-ncurca cu iele...

Emilian Oniciuc-19.09.2014

Revizuit: 25.06.2023

Prelucrare foto: E. L.
Sursa fotografiilor: internet