trecutul un șir de fotografii blurate

oameni lucruri întâmplări

și tu care vii din urmă

cu dorința de a le salva de fragilitate

gândul e doar o daltă care sparge piatra acestor încercări

rămâi pe granița dintre anotimpuri

chiar de în tine e toamnă

uneori bruma amintește de cristalele speranței

alteori de-așteptări înfrigurate

cine oare cântă gloria firului de nisip

cu virtuozitatea unui violonist implicat în lupta cu timpul

frumusețea unui sunet sfâșietor singular

în care te refugiezi de vremuire

inima bate impetuos tactul orelor

dizolvate în lacrima adâncurilor

bucuria de a lupta cu limita

până la senzația neantizării

încercările depășite

până în oglinda lor îți vezi trecutul

oameni lucruri întâmplări

și tu care privești din umbra clipei

înseninat

ca o rană ce s-a învins pe sine