această piatră care îmi încape în pumn, ruptă din munte.
piatră din piatra lui cum eu sînt sînge din sîngele alor mei.
nu știu cum fac dragoste munții, dar eu m-am născut
și piatra e chiar în mîna mea, și dragostea noastră poate fi chiar
în mijlocui ei. e atîta viață în piatră că-ți mai trebuie o viață.

nu te întreb ce faci cu o piatră, fiindcă piatra știe și viața și moartea.
pe de rost le știe și pe generații. e personaj biblic, e și contemporană.
îți ascuți cuțitul dar o poți duce la ureche ca pe un mobil și asculți
liniștea care face lucrurile, asculți somnul iubitei. piatra le știe.
apa trece, timpul trece. piatra ia chipul tău.

pietrele nu se mănîncă între ele. au răbdare. înțelepciune. căldură.
ți-am adus odată o piatră, să o ții cu tine pentru că îmi lăsasem
pentru o clipă sufletul în ea. nu știu ce-ai făcut cu ea.
dar poți să ai încredere într-o piatră. stăm pe o piatră de multă
vreme și am început să gîndim. și iubirea n-a dispărut.