Spre a cunoaşte mi-am vândut altarul
Lui Dumnezeu pe care-ardeam credinţă
Am mers pe sânge către nefiinţă
Dar încă om, n-am şters ce-am dat cu zarul.

Pe lume nu-i de veşnicii ştiinţă
Şi mă întorc spre Domn să beau paharul
Luând beţiei de lumină darul
Prin toată-a cugetului neputinţă.

Femeie, tu învaţă-mă de perne
La şoapta lui Amor a asculta
Dar şi la strigătul de căi eterne.

De mă cufund cu mintea-n pielea ta
Şi demiurgul liniştea îşi cerne
Îmi cumpăr gândul de-a nu cerceta.