Iubito, nu strânge prea repede rufele
pe balcon, se încing ghivecele,
jardinierele s-au uscat pietroi,
Drăguțu, porumbelul cu paramixoviroză,
suferă de caniculă, stă jos pe gresie,
o strigă încă pe Grijulica plecată, halește
semințe, bea ca un rumegător
din adăpătoare și-njură,
așa, lipește bine folia protectoare
de soare pe geamuri

"În farfuria uriașă de plastic
ca-n jacuzzi piciorul să-mi bag
de-am mai apucat eu o vară mai toridă,
unde-i Grijulica s-o încolțesc,
să mă sui strâmb ca un monstru, demon pe ea,
cu gâtul sucit, Quasimodo al păsărilor,
drac al lui Belzebut, înaripat, s-o fac să
îmi ouă chiar și-n zadar, m-am săturat,
nu mai vreau să fiu singur-cuc,
vreau în pom, aruncați-mă,
o să vedeți, mă voi descurca,
lăsați-mi geamul de termopan larg deschis,
sunt poet, compun fără să scriu multe poeme,
vreau într-un pom ars să mă inspir ca într-o...
Notre-Dame de Paris după incendiu, voi cânta,
vreau să-mi vină mie pasărea agoniei pe cracă,
vreau o ultimă mângâiere de la ea"