printre câte altele
viciul de căpătâi este tutunul

nu mai fumez, ci mă văd direct țigara din care
trag cu sete niște buze fără filtru
la creștet (sunet de brichetă) mă ia cu fierbințeală și
mă consumă, epiderma întreține nestingerea
carbonizarea coboară vertiginos patru mii de substanțe nocive

pe la genunchi ajunsă, țigara mă strivește cu călcâiul
pe caldarâm
tălpilor le sfârâie salvarea de le-ai putea crede aplauze

să se lase de fumat, i-am spus, dar cine ascultă!
plămânii țigării sunt atrofiați, o să facă iminent cancer
o să-i fie extirpată o parte din ei (din mine) până ce...

ridicol
să vezi virtuți în viciile astea e
o scuză dependenței

e cum ai crede că fără noi
Moartea ar fi trimisă-n șomaj – i-am fi
rațiune ființală

țigara s-a apucat și să bea, să se uite
după femei
să citească oblic ziarul
în spatele căruia mă fumează în locurile
cele mai nepermise

și n-ai crede că am scris aici pe fundal cu Deep Purple
„Smoke On The Watter”

hotărât, gata
mă las, mă lasă
se spune că suma viciilor este o constantă:

”no matter what we get out of this
i know, i know we'll never forget
smoke on the water, a fire in the sky
smoke on the water
(i can't hear anything)
one more time
(smoke on the water) hey!”