cuvinte se ascund și înfloresc în versuri,
se minunează Dumnezeu când le citește,
astfel din conștiințe dispar stresuri
cu romantice emoții lumea se fericește.

iubiri se înmulțesc ca firele de iarbă,
în câmpul unde ploaia și lumina pătrund,
are și timpul gust de soc și rubarbă,
întreg pământul curat vibrează fecund.

e fascinantă viața cu oameni luminoși,
valuri de senzații transcend în poezie,
între lume și cer doar veseli albatroși,
poartă pe aripi visuri de frenezie.

da, e o virtute, viața să o prețuiesc,
să respir, să creez, să mă rog, să iubesc.