Nu mai avem speranță, suntem trufași, inculți...
La noi umblă agramații cu șpaga în bancă și se rotunjesc...
La noi se moare, cu zile, chiar și atunci când lumea îți dă șanse...
La noi ard cluburi, la comandă, și tot la comandă se zbiară.
La noi mori de deprimare că lumea e mare și ai rămas să te stingi.
Nu mai are rost să speri negenerație, lumea ți-a dat k.o.
Strânge din fălci până la zece... sau vei rămâne îndrăgostită de dracula...
Vei rămâne să faci gimnastică ca Nadia... emigrând în america...
Vei plânge, în pumni, ca Paulescu privind nobelul altora...
Că doar aici se moare... și se duc orice vise în pământ.
Sau mai bine, fă bine și spală-te, roagă-te, iubește, înțelepțește-te.
Poezia e în altă parte.