vineri, prima zi din septembrie
o zi obișnuită în care oamenii nu cred în
paradoxul materiei și al spiritului

când ploaia întoarce
la capătul zilei
aud voci pe care nu le înțelegeam până atunci
omizi cu gânduri umane mă ating pe umăr
lasă-ne să ghicim
ești prima dată în parc

mi te imaginez udă
într-o pătură din primul război mondial
obișnuiți cu vesela din tablă
cu gustul de aluminiu specific conservelor de fasole,
figurile aspre din tablourile lui Durer
și agentul de adormire

te iubesc de parcă aș lua un om de pe stradă și l-aș face bogat
sau i-aș scoate inima și i-aș spune
nu meriți să trăiești până la adânci bătrâneți

precum oțelul chirurgical
luna
trece prin pereți de parcă nu ar fi existat
la nașterea celui mai bun om de pe pământ
sau la moartea celui mai bun prieten

simt că trebuie să dau vina pe cineva
cunoscut
de exempu timpul meu prețios
sau
drogul ce-mi ascute urechile precum suflul unei explozii


lasă-te purtat
plutește
'' și dacă pământul pe care îl cauți nu există
Dumnezeu îl va inventa spre a-ți răsplăti îndrăzneala''

de parcă ar număra înapoi de la zece doctorul mă întreabă
ce faci toată ziua ca milionar