îmbrăcată cum o știi
cu podoabe ruginii
și cu poalele bogate
pe la porți de oameni bate
dar pe nicio bătătură
frunzele nu se făcură
iele bune de horit
soarele le-a dezmințit

pune vântul pe cărare
cu mătura la spinare
și făraș de adunat
uscăciuni de îngropat
cu ulcioarele de must
parcă-mi vine să degust
azi o gură mâine două
plină ciutură de rouă

cei din zori întâi vor fi
taine mari vor răspândi
cum se frânge viața-n două
când e soare și când plouă
tu îți treci prin vise dorul
eu îmi duc la râu fiorul
anii sunt de pus la spate
țesături din fructe coapte

mă întreb cum vii agale
dezinvoltă dinspre vale
presărând semințe noi
pentru ziua de apoi
dacă nu știi vreun drumeag
ori să trec peste vreun prag
să mă-nalț dup-o gutuie
de iubire prea țuguie

stai așa nu te grăbi
în dulci roade voi citi
chiar pe fugă pe-un picior
pe oglinda apelor
în năluci de nori pustii
soarele tăiat felii
tu simandicoasă doamnă
îmi rămâi pe veci o toamnă