Cloșca își plimba puii prin ogradă
Mici, pufoși, zglobii,
Soarele trimitea raze,
Învârtindu-se ca un carusel
Pe care nimeni nu îl mai
Putea opri.
Mă plimbam printre flori
Și mă teleportam
În viitor și în trecut,
În irisuri aveam mirarea
Unui nou început.

Clepsidra timpului tăcea,
Dar clipele treceau,
Și visele noastre
Se schimbau în culori,
Uneori culoarea roșu
Ne îmbrățișa,
Alteori,
Culoarea mov
Devenea rouă în zori.
O lume magică ne primea
În mijlocul său,
Nu știam dacă era bine
Sau era rău...