Ce ar mai fi de spus...
Zidurile cetăților strălucesc amarnic.
Zilele se ascund în penumbră.
Insomniile veacului
lasă dezbrăcată lumea.
Speranța precum un copil răsfățat
nu ascultă de vremuri.
Trecătorii aleargă după o gură de aer.
Ciclopii încurcă pașii,
în tăvălug romanticii învață dialogul cu umbra,
în lăcașuri înalte plutesc iluzii,
Ritmic neputințele încurcă mințile.
înotăm în noapte.
Nebunul de la răsărit trage cu tunul.