Lumini culeg din pomul umbrei tale
În noapte, tu, nălucă de femeie
Visarea mea fiinţă să îţi deie
Din haosuri cu stele reci, letale.

De-amor n-ai trup, de el eşti doar idee
Şi în corola vremii n-ai petale
Miroşi a gând ce-n spini mi se prăvale
Şi haina morţii veci ţi-o tot încheie.

Inexistenţa ta mi-e bici în minte
Înalţi o cruce şi mă baţi în cui
O! Taină dulce către înainte...

Genunchii mei zdrobiţi la Domnul du-i
Că poartă-n ei o rugă-n necuvinte
E clipa-n alergarea de statui.