aș sta o viață să privesc cum străluciți,
știind că ne vegheați, că ne iubiți,
mirobolante stele- surori ancestrale,
ne completați ființa cu fericiri teatrale.

visuri multe, mari, vărsați peste noi,
ne înveliți cu lumini călduroase și moi,
nu ne lăsați singuri și plini de nevoi,
ne-ați deschis drumuri să ajungem la voi.

ascult chemarea voastră când nu dorm,
povețele frățești le prețuiesc enorm,
lecții de viață și noaptea primesc,
tot ce pot să spun este că vă iubesc.

mi-ați dat și forță necazuri să răzbesc,
nu sunt tristă, când vă privesc zâmbesc,
splendori cerești, minunății de basm,
trudiți să scoateți lumea din marasm.