Îmi amintesc acel februarie un pic cam șters,
Am luat din centru același troleibuz a mia oară,
Abia l-am prins și m-am urcat din mers
Înghesuindu-mă lângă șofer, pe scară.

Era frig rău, un ger din ăla care doare,
Veneam de nicăieri aproape congelat,
Îmi era foame, capul mă durea atât de tare
Că începusem să mă rog să-l văd tăiat.

Doar șocul de-a vedea pe scară un șofer
De troleibuz care-ncepuse ușurel să meargă
Mi-a liniștit durerea și-am uitat de ger
Cât să-l caftesc pe om, că încerca s-o șteargă.

Un pumn în cap i-am dat și l-am tras înapoi,
Treci la volan, măi nene, nu ne mai da senzații!
Dar n-a mai fost în stare, omu' era sloi,
Călătorea pe scară de vreo zece stații!