printre pernele brodate cu frunze aurii de-arțar,
țînând hățurile carului mic -
înfășurat în constelația dragonului,
toamna
împrăștie-n jurul stelei polare,
amintiri- un fel de scame deșirate din
multe clișee de viață,
cu parfum de cicoare.

amorțite-s durerile,
înțepenite-s pornirile.

*
portăreii-
din fața vortexurile energetice,
o salută,
strunesc caii,
liniștesc câinii.

O voce din ochiul furtunii,
Tulbură apele;
"Fiți atenți, voi muritorilor!
Căutați ieșirea din matrixul creat chiar de voi înșivă?
Binecuvântat va fi cel care va găsi
Cheia din ochiul taurului, ce deschide poarta vederii!
Lăudat va fi cel care va descoperi
Cheia din inima leului, ce va deschide poarta iubirii!
Fericit va fi cel care va afla
Cheia din inima scorpionului, ce va deschide poarta nemuririi!
Cinstit va fi cel care va dibui
Cheia din gura peștelui, ce va deschide poarta credinței adevărate!
Doar,
Cheia destinului e ascunsă-n steaua
Călăuzitoare a pelerinilor.”

*
o beție frenetică- de
senzații contradictorii,
aprinde, ca un scurtcircuit,
lampadarele nopții.

frica de moarte
umple golul iubirii
cu ambiții deșarte.

zbuciumul se-ntețește,
printre arcadele palatelor devastate de toamne rebele,
vântul mătură
invidia, orgoliul și
ura.