vin sărbătorile
un nasture se joacă de-a tramvaiul
un capăt de linie se joacă de-a inima
iar eu, ca să nu se prindă nimeni că plâng fac pe cocorul
fudul și cu aripi împrumutând zborului cealaltă depărtare
deodată nasturele se rupe iar tramvaiul acela deraiază într-o nuntă de semne
vai!
poștașul nostru prost plătit și câmpia aceasta printre ruinele unei idei despre iubire
vin sărbătorile ( parcă am mai spus...în fine!
aștept un premiu literar important cu care să mă dau mare printre ai mei...cei care schimbă macazul de fiecare dată atunci
atunci când moartea mea se întoarce acasă cu mâinile goale
cine nu e gata repede să se uite printre uluci că vine răsăritul
cine nu e gată să nu plângă
cine nu e gata să nu creadă că iubirea este cum ești tu
cine nu e gata mai bine să meargă la doctor
să se predea
cu buric cu tot
să se predea cu icoană cu tot
cine nu e gata mai bine să nu știe când s-a născut
DOMNUL numără păsări
unui nasture i se cântă cu ață cu tot ,tricolorul!
i se dă la pachet borangic , e scuipat de deochi și pus pe fugă
pe scara tramvaiului fluturând o batistă toată dragostea mea